Prima paginć Consiliul Judežean Arad Judežul Arad
 
  Administratia locala
Primćria Consiliul Local Comisiile de specialitate ale C L Organigrama Hotćrāri ale Consiliului Local Atribužiile Consiliului Local Contact
  Prezentarea localitatii
Prezentare generalć Date istorice Pozižia geograficć, localizare Relief ŗi climć Īnvćžćmānt Sćnćtate Informažii social-culturale Sport Utile
  Turism
Prezentare turisticć Hćrži
Click for Arad, Romania Forecast

» Prezentare turisticć

Prezentare turisticć

Rāul Mures

Datorita faptului ca rāul Mures traverseaza orasul, o atractie deosebita o constituie posibilitatea practicarii de catre persoanele pasionate a pescuitului sportiv īn apele acestui rāu, care dispune de o vasta varietate de peste ( crap, somn, caras, stiuca, mreana, scobar, clean, etc. ). Atractia pasionatilor acestui sport, pentru orasul nostru , este amplificata de faptul ca , īn urma lucrarilor de regularizare a cursului rāului Mures au rezultat portiuni de apa unde iubitorii pescuitului se aduna īn perioada de extrasezon .


Alaturi de bogatia piscicola a zonei orasul Pecica se bucura de un bogat fond cinegetic ce reprezinta o atractie turistica deosebita, zona fiind cautata pentru iepure, fazan , caprioare si īndeosebi mistret, categorie la care exemplarele vānate, adevarate trofee, au ocupat locuri fruntase la īntrecerile īn materie.

Parcul Natural Lunca Muresului

Romānia cumuleaza pe un teritoriu relativ restrāns forme de relief si formatiuni geologice de-o intensa varietate, alcatuind laolalta cu flora si fauna un bogat cadru natural, care a pastrat un echilibru biologic stabil, unele perimetre ramānānd total nemodificate. Necesitatea pastrarii unor peisaje de mare valoare stiintifica si estetica din natura a fost energic sustinuta de Petre Antonescu, care īnca din 1907 a relevat necesitatea adoptarii actelor legislative pentru protectia naturii, fara de care "nu s-ar putea concepe sensul practic si durabil al rezervatiilor naturale".

Īn afara de Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, care detine triplu statut de protectie internationala, īn Romānia sunt certificate (H.G. nr. 230 publicata īn M.O. nr. 190/2003) 11 parcuri nationale si 6 parcuri naturale. Parcurile naturale au fost mai tārziu definite de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (UCIN), ele reprezentānd un teritoriu relativ īntins, ce cuprinde suprafete naturale autentice alaturi de peisaje īn care se simte māna omului. O asemenea zona este Lunca Muresului, unde de-a lungul ultimelor secole regimul natural a fost influentat de amenajari hidrotehnice (diguri, lucrari de desecare), interactiunea rāului cu īmprejurimile sale nefiind īnsa niciodata īntrerupta. Directia Silvica Arad a facut demersurile necesare pentru declararea unei suprafete de 17 000 de hectare din aceasta zona ca Parc natural, īn aval de orasul de pe Mures. 

Initiativa a fost sustinuta de toate institutiile (silvice, de mediu si gospodarirea apelor) din judetele Arad si Timis si a avut suportul stiintific al specialistilor de la Universitatea "Vasile Goldis" si de la Universitatea de Vest din Timisoara. Pentru realizarea proiectului, Directia silvica Arad beneficiaza de 2 670 000 euro, din care 2 000 000 euro prin programul Phare si 670 000 euro cofinantare de la Regia Nationala a Padurilor. Īn sedinta din 14 martie 2003, Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Romāne a avizat constituirea ariei protejate Parcul natural Lunca Muresului, care se īntinde pe o suprafata de 2 900 hectare īn judetul Timis (Padurea Cenad, Insula Mare Cenad si Insulele Igris) si pe cca 14 100 hectare īn judetul Arad. Īn planul de management al Parcului natural Lunca Muresului, cel mai nou parc de acest fel din tara si cel mai mare din vestul tarii, se prevede si dezvoltarea turismului īn armonie cu cerintele protejarii si conservarii diversitatii habitatelor si peisajelor din regiune.

Parcul natural Lunca Muresului reprezinta un ecosistem tipic de zona umeda de mare diversitate, cu ape curgatoare si statatoare, cu paduri (stejar pedunculat, frasin), galerii de salcii si plopi, zavoaie si sleauri de cāmpie. Exista suprafete unde se īntālnesc plante erbacee rare sau pe cale de disparitie ( plevita), un numar destul de mare fac parte din "Lista rosie a plantelor superioare din Romānia" ca specii vulnerabile: forfecuta balsii, inarita, chiminul porcului, stupinisa, stevia de balta, cornaci. Ihtiofauna se caracterizeaza printr-o mare diversitate; numai aici, pe Murea, exista cosacul cu bot, morunasul, caracuda, somnul pitic, fusarul mare. Toate cele 6 specii de reptile si 9 de amfibieni identificate pāna acum sunt specii protejate, inclusiv pe plan international. Un numar de peste 200 de specii de pasari īsi afla īn Parcul natural Lunca Muresului loc de cuibarit si de pasaj, aproape toate fiind cuprinse īn anexele Conventiei de la Berna ca specii ocrotite; acvila tipatoare mica, cormoran mare, stārc de noapte, precum si efective mari de stārci cenusii, pescarusi razātori, stārcul si corcodelul mic, prigorii, cea mai mare colonie de lastuni de mal de pe īntregul curs al rāului. Dintre mamifere se remarca vidra, dar si un numar mare de cerb carpatin, lopatar, caprior, mistret.

Ziridava

Enumerānd orasele Daciei, geograful grec Claudius Ptolaemeus, īn lucrarea sa "Geographia" men?ioneaz? īn extremul vest al Daciei localitatea Ziridava. Este īndeob?te cunoscut faptul c?, de?i Ptolemeu tr?ie?te īn secolul II e.n. el rezum? ?tiri geografice mai vechi īncepīnd cu Agrippa care a tr?it pe vremea lui Augustus, pīn? la cartografii anonimi de pe timpul lui Marcus - Aurelius.

Din analiza datelor furnizate de "Geographia" lui Ptolemeu reiese ca el a folosit la redactarea lucrarii sale īndeosebi hartile lui Marinus din Tyr. Ptolemeu cunoaste deja pe iazigi īntre Dunare si Tisa, populatie patrunsa aici imediat dupa moartea lui Augustus. Deci, īn ce priveste stirile despre Dacia se inspira dintr-un izvor nu anterior secolului I e.n. identificarea exacta a toponimicelor date de Ptolemeu, cu toata indicarea coordonatelor geografice, se poate face cu destula greutate si numai pe baza materialelor arheologice printre care, bineīnteles, locul de frunte īl ocupa inscriptiile. Numai atunci cīnd si inscriptiile atesta numele localitatii, identificarea poate fi facuta cu siguranta. Cīnd īnsa numele nu figureaza īn inscriptii, identificarea ramīne ipotetica, asa cum este si īn cazul īncercarii de fata. 0 analiza aprofundata a datelor furnizate de Ptolemeu, singurul izvor de geografie antica mai amanuntit pentru teritoriile de la nordul Dunarii, ajuns pīna la noi, a fost facut? de Vasile Pārvan īn monumentala sa opera Getica. Ocupīndu-se cu fiecare localitate īn parte, īn ce priveste Ziridava V. Pārvan arata ca Ptolemeu aseaza acest oras īn extremul vest al Daciei, catre Tisa mijlocie si ipotetic īl identifica cu Cenadul de azi, localitate situata pe malul stīng al Muresului. Analizīnd īnsa si numele, Pārvan ajunge la concluzia ca el este "bun getic".

Ziridava este mentionata numai de Ptolemeu si lipseste din itinerariile romane ulterioare ca Tabula Peutingeriana sau geograful Ravenat. V. Pārvan propunea identificarea Ziridavei cu Cenadul de azi (r. Sīnnicolaul Mare, reg. Banat) pe baza descoperirilor de materiale arheologice romane facute aici. Intr-adevar, īnca de la 1868, īn mijlocul satului Cenadul vechi, cu prilejul saparii temeliilor bisericii noi, s-au descoperit caramizi romane, dintre care multe cu stampila legiunii XIII Gemina (CIL, III, 1629, 1018, 8065), un fragment de sarcofag, o piatra cu inscriptie fragmentara (CIL, III, 6272) si un denar de la Faustina. Tot de aici se mentioneaza mai tīrziu, aparute cu ocazia diferitelor lucrari edilitare, alte materiale arheologice romane: greutati, olane, monede de la īmparatii Claudius II Gothicul, Aurelian, Probus si Constantius Caesar, fragmente ceramice, capitele de coloane, fibule etc. Pīna acum nu s-au facut sapaturi sistematice pe teritoriul comunei. Pe baza materialelor descoperite īntāmplator se presupune ca la Cenadul Mare, pe malul stīng al Muresului, exista īn epoca romana o asezare cu caracter militar, avīnd probabil misiunea de a supraveghea transporturile pe Mures.

Daca locuirea īn epoca romana la Cenad ne este dovedita prin abundente materiale arheologice, deocamdata nu cunoastem de aici decīt doar cīteva fragmente ceramice dacice provenite din descoperiri īntīmplatoare, fãra precizarea punctului topografic īn care s-au gasit. Fragmentele ceramice se pastreaza īn Muzeul regional al Banatului din Timisoara. Asa dar, pīna acum nu se cunoaste aici o asezare dacica din secolul I care sa justifice calificativul de oras. In schimb, tot pe Mures, de data aceasta pe malul drept al rīului, nu departe de Cenad, īn hotarul comunei Pecica, jud. Arad, se cunoaste o īntinsa si bogata statiune dacica care a depasit cadrul unei mici asezari rurale si care poate fi identificata, dupa parerea noastra, cu Ziridava lui Ptolemeu.

Pentru lamurirea uneia dintre problemele putin cercetate din istoria patriei noastre ai anume acea a dacilor din vestul tarii, īn 1960 a luat fiinta santierul arheologic Pecica. In aceasta localitate, bine cunoscuta īn literatura arheologica pentru epoca bronzului se facusera numeroase descoperiri de materiale dacice. Cea mai mare parte a acestor materiale au ramas īnsa nepublicate si se pastreaza īn muzeul din Arad. Cele mai multe materiale dacice provin din sapaturile lui Laszlo Domotor facute īn anii 1898-1900, 1901 si 1902 la "Santul Mare". īn acelasi punct, īn afara de L. Domotor, au mai fscut sapaturi M. R o s k a īn 1910-1911, 1923-1924 si Dorin Popescu īn 1943. Atentia tuturor acestor cercetatori s-a concentrat īnsa, asupra asezarii din epoca bronzului situata pe acelasi loc, care a dat numele culturii Pecica, neglijīnd total sau aproape total vestigiile dacice pe care abia daca le mentioneaza.

Santul Mare

"Santul Mare" este o movila situata pe malul drept al Muresului īn hotarul comunei Pecica (fost Rovine), la aproximativ 7 km de localitate, īn imediata apropiere a hotarului comunei Semlac. Ea are forma ovala, masurīnd īn lungime 120 m, iar īn latime 60-70m. Orientarea movilei este cu axul lung pe directia nord-est-vest, paralel cu cursul Muresului si face parte din a doua terasa fluviala a Muresului, de care a fost separata printr-un sant enorm ce o īnconjoara pe toate laturile, īn afara de cea de est-sud-est, unde printr-o panta abrupta este despartita de terasa pe care curge astazi Muresul. In felul acesta, movila are o fortificatie puternica alcatuita din santul despre care am vorbit, fara sa putem preciza daca fortificarea este naturala, adica, movila sa fii fost separata de restul terasei printr-un brat al Muresului, sau daca este o fortificatie artificiala, facuta de oameni īn scopul fortificarii asezarii de pe movila. Fara sa fii facut cercetari, credem ca santul este natural avīnd īn vedere ca el masoara peste 60 m largime la gura. Problema fortificatiei va constitui obiectul unor cercetari viitoare.

Sapaturile, īncepute īn anul 1960, au fost continuate si īn vara anilor 1961 si 1962. Cele trei campanii de sapaturi au avut scopul de a lamuri locuirea dacica a "Santului Mare", locuire atestata prin numeroase descoperiri de materiale dacice facute de cei care sapasera īnainte pe acest loc. Departe de a fi terminate, sapaturile de la Pecica au dovedit existenta, pe platoul fortificat, a unei mari asezari dacice cu doua nivele de locuire. Deocamdata nu putem preciza limita cronologica a celor doua nivele de locuire. Fiind vorba de sapaturi destul de limitate, concluziile cu privire la cronologie sīnt ipotetice, lipsind deocamdata indicii sigure pentru fixarea īn timp a limitelor celor doua nivele, īn ultimul nivel (numit de noi dacic II) au fost descoperiti doi denari de argint romani republicani, emisi unul īn 46-45 ī.e.n. si al doilea īn anul 43 ī.e.n. Ceramica descoperita īn acest nivel este lucrata cu mīna sau la roata, predominīnd ceramica fina cenusie lucrata la roata de aspectul ceramicii tīrzii (La Tene III) care se dateaza īn secolul I ī.e.n. - I e.n. Deocamdata lipseste cu desavīrsire ceramica romana de import ceea ce ne īndreptateste sa presupunem ca asezarea n-a dainuit prea mult īn era noastra. Monedele republicane ne indica doar o perioada de existenta a asezarii si anume a doua jumatate a secolului I ī.e.n. Aceluiasi nivel īi apartine si un vas mare rosu, lucrat la roata, cu buze īn trepte, care īsi are perfecte analogii īn ceramica de la Gradistea Muncelului, fapt ce ne īndreptateste sa ne gīndim la sfīrsitul secolului I e.n. si īnceputul secolului II. Pentru īnceputul secolului II pledeazs si un denar de argint al lui Traian gasit īntīmplator īn toamna anului 1961 la "Santul Mare" si pastrat īn Muzeul din Arad. Deci, nivelul dacic II s-ar data īn secolul I ī.e.n., poate a doua jumatate, dupa cum o dovedesc monedele si ar tine pīna la īnceputul secolului II e.n.

In privinta nivelului vechi (dacic I) elementele de datare sīnt si mai putine. Existensa īn acest nivel a vasului fructiera negru lustruit lucrat cu mīna care lipseste din nivelul II si a unui vas care aminteste traditia hallstattiana, precum si un fragment de fibula apartinīnd unei variante a tipului Neuheim ne indica o data anterioara secolului I ī.e.n. La o datare prea timpurie īnsa, nu ne putem gīndi pentru ca īn nivelul I īntīlnim ceramica cenusie fina lucrata la roata īn cantitate destul de mare. Asadar, deocamdata trebuie sa ne multumim doar cu ipoteza ca primul nivel dacic se dateaza anterior secolului I ī.e.n. si probabil ca nu depaseste secolul II ī.e.n. Intre cele doua nivele nu exista un hiatus. Este foarte probabil ca asezarea sa fi fost distrusa de un atac si apoi refacuta.

Pīna acum a fost cercetat si dezvelit pe suprafete mai mari ultimul nivel dacic de locuire. Pe platou, īn interiorul fortificatiilor, au fost descoperite mai multe cladiri de forma patrulatera, una dintre ele cu absida si un mic sanctuar rotund. Sanctuarul este alcatuit dintr-o vatra de foc centrala, probabil pentru jertfe, īnconjurata cu stīlpi grosi, dar putin adīnci, din lemn. Diametrul sanctuarului este de 7 m. Deosebit de interesanta este succesiunea stīlpilor si anume : sase stīlpi rotunzi urmati de un stīlp mai mare patrulater, ceea ce aminteste īndeaproape sanctuarul mare rotund de pe terasa XI de la Gradistea Muncelului, interpretat ca sanctuar-calendar. In privinta tehnicii de constructie a cladirilor, īn afara de sanctuar, putem spune urmatoarele : peretii au fost facuti din pari de lemn īngraditi cu nuiele apoi lipiti si fetuiti cu lut. Cladirile au fost acoperite cu stuf si alte paioase. Podeaua era facuta din lut galben bine batut si pomestit. Intr-una dintre cladiri s-au descoperit creuzete pentru turnat metal lichid, tipare de lut ars, o nicovala de fier, dalti mici de bronz, multe obiecte marunte ca fibule, aplici, catarame, oglinzi, nasturi etc. Pe baza obiectelor amintite se poate presupune ca aceasta cladire a apartinut unui mester ce se ocupa cu confectionarea pieselor marunte. Existenta tiparului pentru inele si daltitele de bronz, precum si multimea obiectelor de podoaba ne īndreptatesc sa presupunem ca mesterul se ocupa cu confectionarea podoabelor, deci un giuvaergiu.

In legatura cu constructiile de pe platoul fortificat trebuie sa spunem ca ele sīnt foarte apropiate unele de altele, uneori distanta dintre ele fiind doar de 1 m.

In vara anului 1962 s-au facut cīteva sondaje de verificare īn imediata apropiere a movilei, pe sesul din jur, īn afara santului. Aceste sondaje au dovedit ca asezarea dacica nu s-a limitat numai la platoul īnconjurat de sant ci ea s-a īntins mult mai mult pe cīmpia deschisa din apropiere si ca platoul reprezenta doar punctul fortificat al asezarii. Spre deosebire de locuintele din interiorul fortificatiei care sīnt toate de suprafata, cele din afara sīnt adīncite īn pamīnt, bordeie, cu un inventar saracacios, contrastīnd cu bogatia celor din interiorul fortificatiei. Aceasta este o dovada sigura a existentei stratificarii sociale.

In cursul sapaturilor, atīt pe platou cīt si īn afara lui, s-au descoperit numeroase gropi de provizii pentru cereale, multe dintre ele lucrate deosebit de īngrijit. Toate acestea dovedesc cs ocupatia principala a locuitorilor, īn epoca dacica, era agricultura. Alaturi de agricultura, asa cum a aratat studiul oaselor de animale descoperite, un loc important īn economie īl ocupa cresterea vitelor si, īntr-o masura mai redusa, vīnatoarea. Mestesugurile sīnt si ele bine reprezentate dupa cum o dovedeste atelierul despre care am vorbit.

Din sumarele date pe care le-am prezentat, credem ca reiese cu prisosinta faptul ca la Pecica avem de a face cu o mare asezare dacica, care foarte probabil alcatuia un centru īntarit tribal sau poate a unei uniuni tribale, un "poleis" - dupa Ptolemeu, integrat īn statul dac. Aceasta asezare īntarita constituia si un centru economic caracterizat prin productie de marfuri, dupa cum o dovedeste atelierul asa de bine utilat al giuvaergiului. Prezenta negustorilor autohtoni sau straini este dovedita prin numeroase obiecte de import. Extinderea mare a asezarii, precum si toate cele aratate, ne īndreptatesc a īncadra asezarea dacica de la Pecica īntre acele oppida dacice, cum sīnt cele de la Poiana si Popesti, pe care credem ca nu gresim identificīnd-o cu Ziridava lui Ptolemeu, care corespunde ca longitudine si latitudine cu asezarea de la Pecica.

Dupa cīte se pare asezarea dacica a luat sfīrsit odata cu cucerirea Daciei de catre romani, desi este plasata īn afara granitelor provinciei. Fiind situata īnsa, pe Mures, īn imediata apropiere a granitei romane, este foarte probabil ca asezarea sa fi fost distrusa de catre acestia. In orice caz este sigur ca ea a luat sfīrsit printr-un violent incendiu ale carui urme sīnt vizibile peste tot si n-a mai fost locuita dupa secolul II e.n. In epoca feudala promontoriul a fost īntrebuintat ca cimitir īn secolul XI-XII. Este foarte probabil ca tocmai datorita acestui fapt, adica distrugerii asezarii la īnceputul secolului II e.n. localitatea sa nu mai fie amintita de itinerariile romane. Singurul izvor care o mentioneaza este ,,Geographia" lui Ptolemeu care se inspira, pentru Dacia, dintr-un izvor din secolul I e.n., data la care Ziridava mai era īnca īn picioare.



Copyright © Consiliul Judežean Arad Termeni de utilizare Powered by Portal.connect © QCT connect